Chiar si leii pot manca salata

 

... Clemence se afla de cinci ani în serviciul lui Maximilien Vogue, directorul general al imperiului Cosmetics&Co. Dar munca alături de acel om era ca viaţa unui câine, timpul părea de şapte ori mai lung... Numai că această soartă îi convenea de minune. „Asistentă personală", a se înţelege: mâna dreaptă.

 

Chiar dacă, în principiu, erau mai multe braţe; Shiva ar fi trebuit să fie al doilea său prenume. Dar conta prea puţin. Clemence adora să se simtă indispensabilă. Nu ar fi făcut asta pentru oricine, dar pentru Maximilien ar fi urcat şi munţii Himalaya.

 

Acum zâmbea trecând prin holurile companiei, grăbită să îi aducă o veste bună: tocmai primise acordul pentru o comandă de mare importanţă, un contract pe care Cosmetics&Co îl câştigase după o luptă acerbă.

 

Toate acele săptămâni se uitase la Maximilien cum trăgea sfori şi nu se putea opri să nu-i admire încă o dată incredibila abilitate de a se strecura în mintea persoanei vizate pentru a o cuceri şi a o convinge...

 

Când patronul îşi alegea un potenţial client, nimic nu putea să îl mai întoarcă din cale de la obiectivul său, de care se agăţa ca un buldog feroce, înaintând cu magnetismul unei pantere negre... Se gândea la toate acele seri în care rămăsese peste program ca să-l susţină, şi la ciudata complicitate care se născuse între ei.

 

Clemence gusta atunci calmul liniştitor al birourilor goale după efervescenţa aproape isterică din timpul zilei şi savura plăcerea de a-l avea doar pentru ea pentru o clipă... Neavând nici soţ şi nici copii, inima nu-i dădea deloc ghes când trebuia să se întoarcă acasă: viaţa ei era aici, între aceşti pereţi.

 

Şi, pe cât posibil, cât mai aproape de acest bărbat care o fascina. în unele seri, când Maximilien Vogue considera că lucraseră cu spor, se întâmpla să-i propună ceva de băut.

 

Scotea atunci din rezerva sa secretă un vin bun de Bordeaux pe care îl sorbeau pe îndelete. îl vedea relaxându-se şi dându~şi la o parte, pentru o clipă, masca de fier, arătând un chip pe care puţini oameni aveau privilegiul să-l vadă!...