Copiii bolnavi de parinti

Copiii bolnavi de parinti - Anne Ancelin Schutzenberger, Ghislain Devroede Cei neiubiţi Bineînţeles, majoritatea copiilor au părinţi „buni" sau părinţi. suficient de buni". Alţii - copiii rezilienţi - vor reuşi să depăşească dificultăţile din copilărie. Vom vorbi aici doar despre aceia care au venit să ceară ajutor. Pascale, ajunsă din urmă de propria copilărie Pascale are patruzeci şi patru de ani. Ea asociază probleme digestive şi sexuale pentru că se plânge de o constipaţie dureroasă şi, totodată, de dureri vaginale relativ profunde atunci când este penetrată de bărbatul iubit. A consultat un gastro-enterolog. Acesta a trimis-o la noi, menţionând, pe de o parte, că Pascale a fost victima unor abuzuri sexuale şi, pe de altă parte, că este o femeie strălucitoare, ceea ce nu este deloc obişnuit pentru un medic care scrie un bilet de trimitere. Pascale nu a fost niciodată victima unor abuzuri sexuale in perioada copilăriei. Nimeni nu a agresat-o fizic sau sexual. Nici mama, nici tatăl ei şi nici vreun alt bărbat. Dar tatăl o înspăimânta. Era alcoolic şi extrem de violent cu mama şi cu sora ei. Totuşi, pe ea nu a atins-o niciodată. Cu ochii larg deschişi, Pascale spune: „La opt ani, eram mama părinţilor mei." Copil prematur maturizat, cu părinţi imaturi. Pascale îşi aminteşte că tatăl le alerga adeseori pe ea şi pe mama ei (pe care fata încerca să o protejeze), ameninţându-le cu o carabină. Pascale este căsătorită. Şi fericită. Referindu-se la soţul ei, ea spune că este „primul bărbat despre care pot afirma că-l iubesc. Este şi prima oară în viaţa mea când mă simt bine cu cineva. Il admir". Apoi adaugă: „Sunt şase ani de când îl cunosc şi tot şase de când am probleme intestinale." Oare fericirea o îmbolnăveşte? Pascale începe să plângă amintindu-şi de copilăria ei singuratică. în mod vădit, nu a încheiat doliul acestei perioade nefericite din viaţa ei. Lacrimile curg îndelung, fără reţinere, confirmate de trăsăturile feţei, de timbrul vocii. Părinţii ei sunt încă în viaţă. Mama are acum şaizeci şi nouă de ani, iar tatăl, şaptezeci şi unu. A devenit sobru. N-a fost niciodată un om tandru. Nu-i place să fie atins. „Nu i-am fost niciodată drag." Curios cum vorbeşte despre ea însăşi la masculin... îşi întăreşte spusele: „Nu m-a legănat nicicând." Apoi, foarte rapid: „Sunt a doua fată, în familia noastră. E ciudat, dar tata mă numea «băiatul meu»." Niciodată, dar absolut niciodată Pascale nu a suferit nici cea mai mică violenţă sexuală. Povestea ei confirmă faptul că abuzurile sexuale, oricât de teribile ar fi ele, sunt o mască înspăimântătoare sub care se ascunde o problematică mult mai veche, profundă, existenţială. Pe lângă admiraţia faţă de soţul ei, a iubirii pe care i-o poartă, a înţelegerii care domneşte între ei, Pascale duce o viaţă sexuală absolut satisfăcătoare. Are orgasm când o mângâie. Are orgasm când o penetrează. A şi plâns în timpul orgasmului. A şi râs. Dar, din când în când, are coşmaruri îngrozitoare, în cursul cărora este urmărită. Nu poate da detalii în privinţa identităţii urmăritorului. O cenzură lăuntrică o determină să se trezească de fiecare dată. Lac de transpiraţie, îşi zgâlţâie soţul, se ghemuieşte în braţele lui şi nu reuşeşte să adoarmă din nou decât dacă o consolează el... CUPRINS: Introducere Capitolul I Corpul copilului, „limbajul“ istoriei părinţilor Copii care învaţă să fie bolnavi! Freud, abuzurile sexuale şi falsele amintiri Cine minte cel mai puţin? Somatizare şi tulburări factice Capitolul II Secrete de familie A depozita suferinţa Familia cu probleme de defecare Toţi copiii vor să îşi vindece părinţii Să ne ferim de ideile prea simple Un caz spectaculos de sindrom de aniversare Capitolul III Când părinţii sunt un obstacol în procesul vindecării A deveni adult Părinţi care nu se supun unei introspecţii Povestea lui Jeanne Trei eşecuri Miracolul unei mame iubitoare Capitolul IV Abuzuri simbolice Marie-Madeleine Medicina intruzivă Supozitoare, termometre şi clisme Afurisită televiziune! Când deprinderea curăţeniei scapă de sub control Abuzuri non sexuale Capitolul V Cei neiubiţi Pascale, ajunsă din urmă de propria copilărie In lipsa unei mame Nu e nimeni în jurul meu De la boală la identitate Cei neiubiţi Capitolul VI Sindromul de aniversare, trauma indicibilă şi doliul neîncheiat Sângele din camion Copilul răsturnat Doamna cu „collier de chien“ Ziua în care Rodolphe a redescoperit culorile vieţii Descoperiri poetice Ascultarea activă a bebeluşului Despre hazard şi medicină narativă Capitolul VII Suferinţa propagată de-a lungul generaţiilor Câteva traume istorice Urme ale unei traume marcante şi „nemistuite“: piste de reflecţie Amprenta perturbărilor naturale asupra creierului nostru reptilian Dubla moştenire paternă şi maternă Cvadrupla traumă a unui copil, legată de experienţeleşi de traumele părinţilor Mama interioară, invadatoare şi devoratoare, chiar şi în cazul unor adulţi căsătoriţi Părinţi perverşi şi orfani de suflet de care trebuie să fugi ca de ciumă Experienţa pentru sine şi experienţa pentru celălalt Efecte ale psihodramei Moduri de comunicare verbală, nonverbală şi de alt gen şi diverse „coincidenţe“ între fiinţele vii Serendipitatea Concluzie Glosar Bibliografie