Dansand cu generalii

"Este cunoscut faptul că cei care și-au scris memoriile de-a lungul timpului au încercat, dintr-o subiectivitate inerentă, oarecum firească naturii umane, să prezinte lucrurile într-o manieră pozitivă pentru propria persoană, chiar dacă asta presupunea distorsiunea, deformarea, exagerarea sau minimalizarea faptelor povestite sau caracterizarea personajelor ce își făceau loc în context. Nu este și cazul memoriilor concepute de Sergiu Urmă pentru simplul fapt că povestirea sa este susținută aproape în totalitate de documente, multe dintre ele redate în întregime în cuprinsul lucrării, aflate în dosarul său consultat la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în 2014, câteva sute de pagini redactate de-a lungul timpului. Prin intermediul acestora, Sergiu Urmă a fost capabil să pună cap la cap faptele, să își explice evenimentele pe care le-a trăit și să recompună atmosfera de teroare care l-a însoțit în permanență, dar și reușind să documenteze și să dovedească temeinicia celor scrise. Ce ipostază ciudată și relativ inedită: cea de martor ocular al propriei vieți, percepută printr-un filtru subiectiv, dar și de istoric ce caută se reconstituiască aceeași viață pe bază de documente formale, aprecieri nedrepte, sentințe seci sau acuze inventate, născute din perpetua paranoia a unui regim decrepit și absurd. Și ce tărie de carcter de a rezista în permanență, de a te hrăni tocmai din frică și presiune, din nesiguranță și volatilitate, mereu pe contrasens, întotdeauna în răspăr cu temutul aparat represiv." Citeste toata recenzia pe bookhub.ro, autor Bogdan Caranfilof.