Despre patimi și virtuți - Sfântul Ioan de Kronstadt

 

Voi, toți fiii cei pământești care nu v-ați învrednicit de curăție, bucurați-vă, căci curăția sufletească și trupească pe care voi n-ați câștigat-o a fost dobândită cu prisosință de către Preasfânta Fecioară Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos. Bucurați-vă și vă rugați ei ca să vă învețe pe voi și pe cei de aproape ai voștri cum să vă petreceți viața întru curăție în veacul acesta stricat și plin de ispite. Pentru a sa curăție și smerenie, pentru toate virtuțile sale și pentru că s-a învrednicit să fie Maica lui Dumnezeu-Cuvântul, Îi aducem Părintelui ceresc drept mulțumită jertfa cea nesângeroasă, grăind: „Mai ales pentru Preasfânta, curata...” (din Liturghier) Adică Ție îți aducem prin cuvânt, slujire, slavă și mulțumită.

 

Se cuvine ca un creștin să aibă mai întâi de toate inimă curată, pentru a‑L putea vedea pe Dumnezeu cu ochii inimii sale, așa cum ni Se arată El, cu dragostea pe care ne-o poartă și cu toate desăvârșirile Sale, cu frumusețea îngerilor, cu toată slava Stăpânei noastre – cu frumusețea sufletului și măreția ei de Maică a lui Dumnezeu –, cu frumusețea sufletelor sfinților lui Dumnezeu și cu dragostea pe care o au aceștia către noi. Trebuie să-i vedem așa cum sunt ei înșiși, trebuie să vedem și să pătrundem adevărurile credinței creștinești, cu toate tainele sale, și să le pricepem măreția. Se cade a cunoaște, de asemenea, starea sufletelor noastre și, îndeosebi, să ne cunoaștem păcatele. O inimă întinată, ce năzuiește numai spre câștigarea celor pământești, sporindu-și întru sine „pofta trupului, pofta ochiului și trufia vieții” (II Ioan 2, 16), nu poate vedea și nu poate cunoaște nimic din toate cele despre care am pomenit mai înainte.