Dumnezeu intre stiinta si credinta - Camille Flammarion

... un mare număr de oameni serioşi, convinşi de valoarea acestor pretinse raţionamente ştiinţifice, s-au grupat pe rând în jurul acestor inovatori şi rândurile materialiştilor s-au sporit imens, mai întâi în Germania, apoi în Franţa, în Anglia, în Elveţia şi chiar în Italia.

 

Dar, nu ne temem s-o spunem, toţi care, dascăli sau şcolari, se sprijină pe mărturia ştiinţelor experimentale, pentru a conchide la neexistenţa lui Dumnezeu, comit cea mai gravă inconsecvenţă. Suntem în măsură a-i învinui de această greşeală şi vom justifica învinuirea, cu toate că spiritele în contra cărora ea este îndreptată, pot fi, din alt punct de vedere, oameni eminenţi şi onorabili.

 

Şi chiar în numele ştiinţei experimentale venim să-i combatem. Lăsăm în umbră toată ştiinţa speculativă, pentru a ne pune exclusiv pe acelaşi teren ca şi adversarii noştri. Nu gândim, ca Democrit, că cel mai bun mijloc de a se ocupa cineva cu folos de filosofie ar fi de a-şi scoate ochii, pentru a scăpa de momelile şi privirea lumii din afară.

 

Dimpotrivă, rămânem cu statornicie în sfera observaţiei şi a experienţei. In această poziţie, declarăm că, pe de o parte, ştiinţa nu se ocupă cu problema lui Dumnezeu şi că pe de altă parte, când cineva vine să aplice la această problemă cunoştinţele noastre ştiinţifice actuale, ele, departe de a ajunge la negaţie, afirmă, din contră, inteligenţa şi înţelepciunea legilor ce cârmuiesc natura.

 

înălţarea către Dumnezeu, prin studiul ştiinţific al naturii, ne ţine la egală distanţă de cele două extreme: de cei care tăgăduiesc şi de cei care-şi permit a defini în chip familiar cauza supremă, ca şi când ar fi luat parte activă la sfatul său.

 

Noi combatem prin aceleaşi arme două puteri opuse: materialismul şi iluzia religioasă. Suntem de părere că e deopotrivă fals şi deopotrivă periculos de a crede într-un Dumnezeu copilăresc, sau de a tăgădui orice cauză primară.

 

In zadar ni se va obiecta că nu putem afirma existenţa unei fiinţe pe care n-o cunoaştem: să ne păzim de astfel de prezumpţii. Nu! Noi nu cunoaştem pe Dumnezeu, dar ştim că există. Nu cunoaştem lumina, dar ştim că ea străluceşte din înălţimea cerurilor. Nu cunoaştem viaţa, dar ştim că-şi desfăşoară splendorile pe suprafaţa lumii...