Gradina de piatra

 

... amiaza săgeta cu raze verticale. Vaporul acostase. Joshiro nu mi-a răspuns când am chemat-o. Am ieșit singur. M-am plimbat pe chei, cu nările fremătând. Am respirat cu nesaţ aerul saturat de miresmele portului oriental.

 

Am savurat mango și banane, am mestecat foi de betel, am fluierat, am râs de unul singur; eram fericit. Mulţumeam forţei oarbe care a făcut să mă nasc, și să rătăcesc prin aceste locuri, și să simt mirosul trupului îndestulat, și să gust pe îndelete fructele oprite.

 

Porturile Orientului au un miros de mosc ca fiarele în căl duri. Viclene și lubrice, își deschid braţele și vând otrăvuri nespus de dulci. „Fetele din port sunt ancore, sau funii? De dimineaţă au oprit în port două vapoare!“

 

Fluieram acest haiku pe cheiul din Port-Said, cu mâinile pline cu banane. Un american robust, auster, se plimba solemn cu câţiva pași îna intea mea. Purta o caschetă neagră cu litere mov: „Salvation Army“.

 

Fanatic, al naibii virtuos, cu ochiul rece și dur – ce căuta creștinul ăsta în portul pestriţ debordând de soare, de fructe și de sirene mărunţele pe jumătate dezgolite? N-am văzut nici când o privire mai rece, mai plină de ură, mai puţin deschisă Orientului și iubirii. Se uita la bietele fete fardate – surorile sale – și ochii lui distilau otravă.

 

Fără caschetă și fără litere mov, fără ură creștină, cu pipa între dinţi, urmăream amuzat bărbatul boreal eșuat prin acele lo curi însorite. Deodată, un băieţel de culoarea ciocolatei a ţâșnit din umbră. Îi râdeau ochii, unghiile roșii date cu henna luceau la soare. S-a agăţat de vestonul creștinului cu ochi albaștri.

 

— Musiu… Musiu… N-am auzit ce zicea, dar eram sigur că îi propunea aceeași marfă pe care mi-o propusese și mie cu cinci minute mai de - vreme.

 

— Musiu… Musiu… O fată… durdulie… durdulie… sora mea… Vino! Şi, cum eu m-am întors spre el râzând și i-am zis „Nu-mi trebuie femei!“, bietul felah, fără să ezite, și-a ajustat puţin marfa:

 

— Musiu… Musiu… un băiat… frumos… frumos… fratele meu! Vino!

 

— Nu-mi trebuie nici băieţi! M-a privit speriat și s-a cuibărit la umbră. Şi iată-l acum agăţat de sacrul veston.

 

— Musiu… Musiu…