Moartea unui dansator de tango - Stelian Tanase

 

... aşa a murit dansatorul de tango Gogu Vrabete. Zornăitul istoriei Europei a acoperit sunetul tălpii lui ortopedice pe caldarâmul mahalalei. Tot oraşul, Valahia, Balcanii, mai departe, s‑au umplut de acest sunet sâcâitor.

 

L‑am avut în auz pe toată durata războiului, începând din acea noapte. Cum s‑a întâmplat tărăşenia? Lui Weiss i‑a tremurat mâna auzind la radio că a căzut Parisul. Îşi făcuse studiile acolo. Răposata era franţuzoaică. A tăiat prea adânc, iar tendonul nu s‑a mai refăcut.

 

Gogu a rămas şchiop din cauza lui Hitler. Nazarie zicea mai târziu că a avut un noroc chior! L‑a salvat de Stalingrad. Ce dacă ţi s‑a făcut visul praf! Gogu, golit pe dinăuntru, s‑a apucat să vândă bilete loto. Ia norocul, bre! Până când a primit un anunţ: „D‑le Vrabete Georgel, începând cu ziua de 1 septembrie anul curent, sunteţi concediat.

 

Treceţi pe la casieria noastră din Bd. Ferdinand nr. 23, să depuneţi suma de (…) pentru care sunteţi dator la companie.ˮ Aşa i‑a trebuit, a pierdut la biliard. Jucase contra lui Prafu Jumară, învăţase în America tertipurile. Se întorsese acasă în preajma războiului din nostalgie, boală incurabilă.

 

Vânjos, cu mânecile suflecate, cu şapca pe ceafă şmechereşte ca Sacco&Vanzetti pentru care mărşăluise la New York. Proprietatea e un furt, un scandal! striga vegheat de poliţişti costumaţi în mahalagii.

 

Cu şapca pe ceafă, cu ciuful sârmos ieşit de sub cozoroc, cu eşarfa roşie la gât. Zeul lui era Max Goldstein, tipul care a pus bomba la Senat. Mergea la curve în zi de leafă, odată cu proletariatul, din spirit de clasă.

 

În loc să ajungă la neveste, uvrierii se aliniau la bordel să‑şi toace banii. Aici îi întâmpina Prafu Jumară cu discursuri incendiare. Vedea în prostituţie nu unealta diavolului, ca popa Manafu, ci a bur‑ gheziei, menită să subjuge oropsiţii...