Rapid. Realul din Giulesti, o iubire alb-visinie. Istoria echipei si personajele ei de legenda - Dan-Silviu Boerescu

 

Suntem peste tot acasă,/Porţile ni se deschid;/Nu‑i echipă mai frumoasă/ Şi iubită ca Rapid (…) // Nu vă daţi bătuţi o clipă,/Învăţaţi acest refren,/ Imnul nostru de echipă./Glasul lor în fior de tren… Cine a ascultat măcar o dată acest imn al Rapidului, compus de Victor Socaciu pe versurile lui Adrian Păunescu, știe de ce ecoul tribunelor din Giulești se reverberează misterios, la infinit. Glasul roților de tren! („Mai bine un meci al Rapidului decât un concert mediocru“ – vorba lui Dan Grigore…) Nu e vorba despre scoruri și clasamente. Nu e vorba despre cine a marcat golul, dubla, hattrick-ul. Nu e vorba nici despre faptul că fotbalul se joacă – nu-i așa? – cu un balon rotund. Nu. Este altceva. Mult mai mult decât un meci. Este o stare de spirit. Unică prin intensitatea ei pătimașă. Aceasta este Giuleștina, esența rapidismului, dincolo și dincoace de gazon. Totul trăit la cote maxime fiindcă, vorba lui Fănuș Neagu, „Rapid nu oprește niciodată în gările mici“. Foarte probabil, „Caragiale ar fi fost cu siguranţă rapidist“. Acestea sunt vorbele eseistului Radu Enescu, dar ele s-au regăsit întotdeauna în subconștientul suporterului de pe Giulești. „O echipă atât de simplă, comică, naivă nu avea cum să treacă neobservată de Nenea Iancu sau de breasla acestuia.“ Și nici nu a trecut. Rapidul a reprezentat întotdeauna o sursă inepuizabilă de fascinaţie și inspiraţie pentru gazetari, prozatori, poeţi, politicieni și artiști din toate ramurile, așa cum se mândrește Brigada Pittiș. Marius Șumudică vorbea și el, la un moment dat, în felul lui, despre clubul pe care l-a antrenat și la care a evoluat în trei perioade diferite: „Nu vreau să par eu mai rapidist decât alții, dar de fiecare dată îmi dau lacrimile când pornește imnul. Pentru mine, este dragostea vieții mele, în afară de familia mea, acest club e ceva aparte. Numai cei care iubesc un astfel de club înțeleg ce spun“.

 

 

Giuleștina – o stare de spirit unică

Tricourile vișinii din vremea fotbalului romantic

Un veac în jurul balonului rotund sub Podul Grant

„Să auzi cum iarba crește…“ pe stadionul visurilor

Glosar de legende: Ion „Puiu“ Ionescu, Nichi Dumitriu, Giuszy Baratki –„Minunea blondă“, Valentin Stănescu, Bazil Marian, Titus Ozon, Tache Macri, Viorel Kraus, Dan Coe, Teofil Codreanu, Constantin Jamaischi, Ilie Greavu, Nicolae Lupescu, Ion Motroc, Constantin Năsturescu, Sandu Neagu, Necula Răducanu – „Tamango“, Ion „Liță“ Dumitru, Nicolae Manea, Nae Stanciu, Răzvan Lucescu, Vasile Maftei, „Țâră, Goanță și cu Gheară,/Cel mai bun atac din țară“, Adrian Iencsi, Marius Șumudică, Arman și Artavazd Karamian, Daniel Pancu, Marius Constantin, Dani Coman, Daniel Niculae, Cristian Săpunaru

De la Ștefan „Rici“ Auer și Francisc Rónay la „Nea Tinel“, „Dinastia“ Lucescu, „Miță“ Iosif și Adrian Mutu – spectacolul de pe banca tehnică  „Galeria lui Rapid/Nu e membră de partid!“ A fost odată Mincea – „Geamgiul“

Artiștii din Clubul Aristocratic Rapid: Florian Pittiș, Colea Răutu, Mitică Popescu, Dan Grigore

„Glasul roților de tren“ – cântecele Rapidului

Bibliografie în alb‑vișiniu