Romance vazute de straini

 

Studii istorice, jurnale, memorii, monografii, evocări, literatură „cu ştaif”, reeditări sau mărturii inedite ne vor ajuta să recuperăm istoria dramatică şi plină de farmec a vechilor elite româneşti sau de pe alte meleaguri.

 

 

... cred ca pot identifica pe această sărmană, dar neruşinată copilâ in persoana Luxandrei Bărcănescu, care a fost căsătorită cu Nicolace Guliano, caci tot Langeron scrie ca printre intimii lui Kutuzov era „mama doamnei Guliani, doamna Bărcănescu, care o învăţa în secret cele ce trebuia să ştie pentru a trezi poftele istovite ale generalului şi case venea pentru a se bucura de rezultatul poveţelor sale.

 

Deci mama doamnei Guliani, sau mai degrabă Guliano, căci acesta era numele soţului său, era doamna Bărcănescu. In genealogia familiei Guliano, poreclită şi Paleologu, întocmită de domnul Filitti, este trecută ca soţie a lui Neculae Guliano Luxandra Bărcănescu, trista noastră eroină.

 

Voi reproduce câteva pasaje din scrisorile lui Kutuzov adresate fiicei lui, care a fost căsătorită cu contele Tiesenhausen, mort în bătălia de la Austerlitz, apoi cu generalul Hitrov, în care redă câteva impresii ale lui asupra Bucureştiului şi bucureştencelor. In scrisoarea din 10 aprilie 1810 îi spune: Iată-mă la Bucureşti, în mijlocul muntenilor.

 

Am enorme preocupări, dar vreau să-ţi spun ce este Bucureştiul; este un oraş atât de mare, că-i mai mare decât cele mai mari oraşe ruseşti, afară de capitale.

 

Peste tot mulţimi însufleţite, câteva cucoane cu obiceiurile şi cultura mondenelor şi multe altele încă! Câteva din ele sunt frumoase, câteva amuzante; câteva rusoaice pretenţioase şi o mulţime de greci.

 

Şi toată lumea aceasta este pasionată de dans”. Desigur că fiica sa a fost informată de uşuraticele purtări ale tatălui său şi poate că i--ar fi făcut mustrări, căci la 19 ianuarie 1811 Kutuzov îi scrie: „Se pretinde că fiecare vârstă are patimile ei, a mea...