Sfinti, duhovnici si marturisitori romani

De copilă, Parascheva simţise fiorul adânc al credinţei. După ce a trecut la al zecelea an, ades ea mergea cu mama sa la biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu şi a auzit aceste dumnezeieşti binevestiri: „Cel ce voieşte să vină după mine, să se lepede de sine şi să ridice crucea sa şi să urmeze Mie”.

 

Indată fiind cuprinsă de aceasta şi ieşind din biserică, a întâlnit un biet sărman; ascunzându-se de maica sa şi dezbrăcând hainele strălucite şi luminate ce le purta, le-a dat lui şi ea a îmbrăcat pe ale aceluia, luându-le pe acestea cu oarecare meşteşugire înţeleaptă.

 

După ce a venit acasă şi au văzut-o părinţii într-un astfel de chip, s-au Îngrozit şi au bătut-o ca să nu mai facă aşa. Ea însă nu numai de două ori, ci de trei ori şi de multe ori se zice că, dezbrăcând hainele sale, le-a dat săracilor, întru nimic socotind pentru aceasta ocările, îngrozirile şi nesuferitele bătăi ale părinţilor.

 

Şi acestea, în casa părintească, erau ca nişte preîntâmpinări ale roadelor ce, pe urmă, erau să odrăs-lească în ea şi păşiri spre trecerea peste om.

Apoi, fiindcă nu mai putea suferi durerea duhului în suflet, fără ştirea părinţilor şi a celor de un sânge cu ea şi a mulţimii slugilor, a ajuns la Constantinopole.

 

Aici, gustând toate bunătăţile cele după Dumnezeu, îndestulându-se de dumnezeiestile si sfinţitele biserici si moaştele sfinţilor şi, fiind binecuvântată de sfinţii bărbaţi cei de acolo şi întărindu-se cu rugăciunile lor, a ieşit din cetate şi a trecut în Calcedon de cealaltă parte şi de acolo a venit la Iradia din Pont, călătorind cu picioarele sale.

 

Iar părinţii ei înşişi şi prin alţii, că nevoia este lesne iscoditoare, mult trudin-du -se şi locuri din locuri schimbând şi cetăţi şi sate călcând şi neaflând-o, s-au întors acasă. Iar preafericita fecioară, venind la Iradia din Pont si sosind la un oarecare locaş dumnezeiesc al Maicii lui Dumnezeu si intrând în el cu bucurie duhovnicească, s-a aşezat pe pământ şi l-a udat cu lacrimi...