Vorbeste cu mine - A. Stephanie

Preț: 54^,00 RON

Disponibilitate: în stoc

adaugă în coș

Autor: A. Stephanie

Editura: Bookzone

Anul publicării: 2017

Pagini: 360

Format: 13x20

Categoria: Literatura universala

DESCRIERE

Vorbeste cu mine - A. Stephanie

Ii caut scuze. Il iubesc

BEX

Ma foiesc de pe o parte pe cealalta simtindu-mi capul greu. Pieptul mi se ridica din ce in ce mai repede.

Am senzaţia sâcâitoare că în curând o să rămân fară aer. Incerc să respir. încerc să inhalez adânc, însă se pare că ceva nu îi permite aerului să intre în plămânii mei.

Inspir pe gură, încercând să îmi calmez ritmul alert al inimii. îmi forţez pleoapele să se deschidă. Depun un efort prea tare ca să fac asta, în cameră e linişte şi întuneric.

Nu se aude decât ritmul respiraţiei mele agitate. Mă ridic în şezut, încolăcind aşternutul în jurul meu. Imi şterg fruntea cu dosul palmei. Transpiraţia îmi provoacă dezgust şi sper că nu am plâns în somn.

Privirea mi se acomodează cu greu la bezna din cameră.

Blake.

Am adormit în braţele lui Blake, însă acum sunt în pat; îar el nu e nicăieri. Primul instinct e să mă panichez, gândindu-mă că poate m-a abandonat, însă îmi amintesc că sunt la el acasă.

Unde s-ar fi dus? Imi las capul să cadă înapoi pe pernă. Mă zgâiesc la tavan, deşi tot ce disting sunt. nişte umbre vagi. Trece o nanosecundă. Apoi încă una. Cu greu. Cu încetinitorul. Mă chinuie. Nu pot respira.

Mă ridic din nou în şezut, aşezându-mi bărbia pe genunchi, Mă înconjor cu braţele şi nu mai lipseşte mult până ce să încep să mă legăn dintr-o parte în alta.

Clatin din cap, încercând să mă conving că nu ar fi o idee prea inspirată.

Nu ştiu câte secunde mai trec. Tot ce vreau e să adorm la loc şi să nu mai am coşmaruri. Tot ce vreau e să respir liniştită. Uşa de la cameră se deschide.

Sunt nebună dacă nu trebuie să îmi ridic privirea ca să ştiu că persoana care a intrat este Blake? Sunt nebună dacă fiecare particulă din mine reacţionează la prezenţa lui?

— Bex? şopteşte pe un ton precaut

Se mişcă atât de încet încât nici nu îl aud străbătând camera. Imi dau seama că a ajuns lângă mine doar pentru că simt Steaua lăsându-se sub greutatea lui.

- Buna, ii răspund.

Se aşazâ in spatele meu, cu picioarele de o parte şi de alta a mea. Işi strecoară un braţ în jurul taliei mele, trăgându-mă în spate, până ce mă lipeşte cu spatele de pieptul lui.

Se întinde şi trage de un colţ al aşternutului, învelindu-mă. Inghit în sec, propunându-mi să nu devin agitată din nou.

La urma urmei, Blake a vorbit mai mult decât mine. La urma urmei, Blake pare să se străduiască mai mult decât mine, insă oricât m-am gândit la motivele pentru care încerc să tin cât mai multe lucruri pentru mine, nu mi-am dat seama care sunt acestea. Poate tocmai asta mă sperie. Apropierea dintre noi.

Faptul ca îmi las capul pe spate, cuibărindu-mă in el intr un mod care mi se pare incredibil de familiar, dar care nu are cum să fie aşa. Ii caut mâna şi îmi strecor degetele printre ale lui. E neobişnuit de rece. |

— Mulţumesc, oftez.

— Intotdeauna, vine răspunsul său care mă ia prin surprindere.

Întotdeauna seamănă foarte mult cu o promisiune. De fapt. nu seamănă. întotdeauna este o promisiune. Una pe care Blake o s-o încalce la un moment dat. Asta dacă nu cumva s-a răzgândit in legături cu întoarcerea in Anglia, iar eu nu am aflat încă...