Calaretul de arama - Paullina Simons

 

... două zile mai târziu, în cea de-a doua duminică din iulie, Alexander şi Dimitri, îmbrăcaţi în haine civile, veniră acasă la Tatiana şi Daşa. Alexander purta nişte pantaloni negri din in şi o cămaşă albă din bumbac cu mânecă scurtă.

 

Tatiana nu-l văzuse niciodată îmbrăcat într-o cămaşă cu mânecă scurtă, nu-i văzuse niciodată pielea, cu excepţia feţei şi a mâinilor. Avea braţele vântoase şi arse de soare. Şi faţa proaspăt bărbierită. Nici proaspăt bărbierit nu-1 mai văzuse vreodată. Când se întâlneau la ceas de seară, Alexander avea mereu barba nerasă.

„Arată extraordinar de chipeş”, îşi spuse Tatiana cu o strângere de inimă.

—    Unde vreţi să mergem, fetelor? le întrebă Dimitri. Hai să ne gândim la un loc cu totul deosebit. Să mergem la Peterhof!

După ce cumpărară ceva de mâncare, se duseră să ia trenul din gara Varşovia. Peterhof se afla la o depărtare de o oră de mers cu trenul. Porniră toţi patru pe jos de-a lungul canalului Obvodni, unde Alexander şi Tatiana se plimbau în fiecare zi.

 

Tatiana străbă-tea drumul cufundată în tăcere. La un moment dat, când Alexander o luă înaintea ei, pe caldarâmul îngust, ca să meargă alături de Daşa, braţele goale li se atinseră în treacăt.

—    Tania, spune-le şi prietenilor noştri cum numeşti tu Peterhoful, rupse Daşa tăcerea odată ce se urcară în tren. Hai, spune-le, te rog!

— Poftim? întrebă Tatiana, adâncită în gânduri. O! îi spun Versailles-ul Uniunii Sovietice.

—    Când Tatiana era mai mică, spuse Daşa în continuare, voia să fie regină şi să locuiască în Marele Palat din Peterhof, nu-i aşa, Taneşka?

—    Mda.

—    Cum îţi spuneau copiii din Luga?

—    Nu-mi mai aduc aminte, Daşa.

—    Iţi spuneau... regina... regina... Era nostim cum îţi spuneau...

 

Tatiana îşi îndreptă ochii spre Alexander, întâlnindu-i privirea.

—Tania, ce-ai face prima dată dacă te-ai urca pe tron? o întrebă Dimitri.

—    Aş instaura pacea în monarhie, îi răspunse ea. Şi apoi i-aş decapita pe toţi cei care ar tulbura-o.

Izbucniră cu toţii în râs.

—    Mi-a fost tare dor de tine, Tania, îi spuse apoi Dimitri.

Zâmbetul pieri de pe buzele lui Alexander, care îşi aţinti ochii pe fereastră. Tatiana îşi aruncă şi ea privirea pe geam. Stăteau în diagonală pe banchetă, unul cu faţa spre celălalt.

Dimitri îi atinse uşor părul strâns în coadă de cal...