Chemarea cucului - Robert Galbraith

... o magnolie mare se înălţa în grădina din faţa casei lui Lucy din Bromley. Mai spre sfârşitul primăverii avea să acopere peluza din faţă cu ceva ce semăna cu nişte batiste de hârtie mototolite.

 

Acum, în aprilie, florile alcătuiau un nor spumos alb, cu petalele cerate ca nişte fulgi de cocos. Strike vizitase casa aceasta doar de câteva ori, pentru că preferase să se întâlnească cu Lucy departe de locuinţa acesteia, unde ea părea să fie tare hărţuita, şi ca să evite întâlnirile cu cumnatul ei, faţă de care nutrea simţăminte călduţe spre reci.

 

Baloanele umplute cu heliu, legate de poartă, se legănau în adierea vântului. în timp ce urca panta abruptă a aleii care ducea la uşă, cu pachetul ambalat de Robin la subsuoară, îşi spunea că în curând se va termina.

 

— Unde e Charlotte? întrebă Lucy, scundă, blondă şi rotundă la faţă, imediat după ce îi deschise uşa.

 

Alte baloane învelite în folie aurie, de data asta în forma cifrei şapte, umpleau holul din spatele ei. Ţipete care ar fi putut să trădeze fie bucrurie, fie durere se auzeau dintr-o zonă nevăzută a casei, tulburând calmul suburbiei.