Jurnal de idei - Constantin Noica

 

... de ce nu ne-a interesat, pe cei care rãtãceam prin filozofie, stiinta din prima jumãtate a veacului XX? Pentru cã ne pãrea sigurã de ea, stãpânã pe mijloacele si sensurile ei simple, bunã doar spre a da produse tehnice si imagini mecanic-simplificate ale naturii si omului.

 

Nici mãcar la uriasa ei capacitate de-a transforma fortele de productie nu ne gândeam. O socoteam uneori, cu Spengler, expresie a simplei civilizatii si, ca atare, semnal al decadentei.

Acum, gândirea stiintificã a iesit din sigurantã. Tremurã. E o gândire ce merge la limitã, ce vibreazã în fata problemelor
ultime. E o gândire ce speculeazã.

 

Cum sã nu te cucereascã, cu armele tale uzate de 2500 de ani de filozofare pe loc, în adânc, în etern, aceastã subtilã si uluitoare speculatie a stiintei despre îngeri (organizarea superioarã a materiei în alte sisteme planetare), despre sexul îngerilor si despre întâlnirea originarã, rational-existentialã (ca în cap. V din Fenomenologia lui Hegel), dintre Gilgamesh si Enkidu, respectiv dintre o galaxie si cea deopotrivã ei, despre care ne vorbeste radio-astronomia, în constelatia Lebedei?...

 

 

 

Notã introductivã

 

1. 1958

2. 1965/66–1968/69

3. iunie 1970–septembrie 1972

4. 1968/71–1977

5. 1973–1984

6. 1978–1987. Cartea elementului

 

Traducerea citatelor si a termenilor strãini

Indice de nume si de lucrãri