Pagini despre sufletul romanesc - Constantin Noica

 

„De ce noi, românii, etnic vorbind mai omogeni decât germanii, a trebuit sã ne asteptãm soarta o mie de ani? Situatia geograficã defavorabilã, neprielnicia conditiilor istorice, nãvãliri barbare, vecini sãlbatici? Dar acestea ar fi trebuit sã fie motive în plus de afirmare, elemente de mãrire proprie, dacã pornirea de a face istorie, pornirea oarbã si primordialã, ne-ar fi aruncat irezistibil în vârtejul universal. Astãzi la ce-am ajuns? La vointa de a face istorie. Cine a înteles acest lucru este lãmurit cu tragedia culturilor mici, cu tot ceea ce e raþional, abstract, constient în tragicul nostru.“ Rândurile acestea, scrise de un tânãr acum câþiva ani, pot nedreptãti sau nu neamul românesc; aceasta nu ne intereseazã. Ele ne asazã însã dintr-odatã în inima tensiunii care dominã, pe toate planurile, lumea româneascã de azi. Noi stim cã suntem ceea ce se numeste „o culturã minorã“. Mai stim cã aceasta nu înseamnã neapãrat inferioritate calitativã...

 

 

Prefatã / 5

Ce e etern si ce e istoric în cultura româneascã / 7

Suflet agrar sau suflet pastoral? / 36

„Bisericutele noastre“ / 41

Pentru o altã istorie a gândirii românesti / 46

Cum gândeste poporul român / 73

Sufletul românesc si muzica / 99

Ardealul în spiritualitatea româneascã / 102