Securitatea psihologica - Ivan Ognev

Preț: 63,00 RON
Disponibilitate: în stoc
Autor:
Anul publicării: 2023
Pagini: 460
Format: 15x22
Categoria: Stiinte sociale

DESCRIERE

Securitatea psihologica - Ivan Ognev

 
Minciună sau născocire?

Prima cădere în păcat este prima minciună.
De aceea, ea este codificată în om.

Inainte de a trece la diferite metode psihologice de apărare în faţa înşelării, a minciunii, a manipulării etc., să definim, la început, ce reprezintă aceste fenomene din punct de vedere filosofic, lingvistic şi psihologic.

Până în momentul de faţă nu avem răspuns nici măcar la cea mai simplă şi mai evidentă întrebare: „Există vreo diferenţă între conţinutul psihologic al minciunii, neadevărului şi înşelării, sau acestea sunt doar nişte sinonime?”. Iar oamenii de ştiinţă de peste hotare lucrează de mult în acest domeniu, obţinând rezultate.

O parte semnificativă a cercetărilor lor este dedicată detectorului de minciuni, diferitelor teorii în ceea ce priveşte construcţia lui şi eficacitatea folosirii în diferite domenii, de exemplu, ca probă a acuzării într-un proces. Psihologii din Occident acordă o mare atenţie şi analizei semnelor verbale şi nonverbale după care se orientează omul atunci când consideră că partenerul de comunicare minte*.

Astfel de cercetări sunt importante pentru serviciile de resurse umane ale unor diferite întreprinderi: de exemplu, dacă la angajare candidatul se gândeşte prea mult răspunzând la întrebări simple, răspunde nehotărât, sare peste detaliile necesare, evită contactul vizual, persoana care conduce interviul poate bănui că acesta minte cu scopul de a face o impresie mai bună.
 
Nu mai puţină importanţă au cercetările în ceea ce priveşte analiza semnelor verbale şi nonverbale ale înşelării pentru vameşi, care trebuie să determine dacă pasagerul are sau nu marfă de contrabandă.
 
Unii cercetători nu deosebesc minciuna de înşelare, ci folosesc aceste noţiuni ca pe nişte sinonime. Adesea acest lucru conduce la contradicţii care îngreunează înţelegerea esenţei psihologice a fenomenelor analizate, de exemplu, la nedeosebirea minciunii de necinste, a cinstei de dreptate; a neadevărului bazat pe eroare de afirmaţia mincinoasă exprimată cu intenţie de glumă.
 
Aşadar...
Neadevărul în mijloacele de informare în masă şi în situaţiile comunicării interpersonale se manifestă de obicei într-unul dintre cele trei feluri pe care le prezentăm în continuare.
 
în primul rând, neadevărul poate să fie un echivalent verbal al unei erori: omul crede în existenţa reală a ceva, dar greşeşte; ca rezultat, el spune un neadevăr fără să-şi dea seama.
 
în al doilea rând, neadevărul poate fi descoperit în diferite forme de exprimare alegorică (alegorie, ironie, glumă etc.), adică în cuvinte şi expresii care capătă într-un anumit context un sens opus celui literal.
 
De exemplu, un vânzător de automobile îi spune cumpărătorului: „Această maşină este atât de rapidă încât, cu viteza medie, poate atinge 200 de mile pe oră”. Acest lucru este spus în glumă, cu speranţa că interlocutorul înţelege imposibilitatea tehnică a maşinii să meargă atât de repede la viteza medie.
 
Să ne oprim mai pe îndelete la analiza celui de-al treilea fel, tipic rusesc...
 

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.0159 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.