Viata mea si psihanaliza

 

... pe lângă colaborările şi controversele mai mult sau mai puţin aprinse avute cu diferite figuri marcante ale psihologiei moderne, printre care şi C. G. Jung, Freud îşi expune propria dezvoltare intelectuală şi profesională, ce coincide practic cu naşterea şi dezvoltarea conceptelor şi a metodei psihanalizei.

 

În cuvintele sale (scrise în 1935), "aceste pagini sunt străbătute de două teme: povestea vieţii mele şi istoria psihanalizei; ele sunt strâns întreţesute.

 

Această autobiografie arată în ce fel a ajuns psihanaliza să reprezinte întregul conţinut al vieţii mele şi presupune în mod corect faptul că nicio experienţă personală nu prezintă interes în comparaţie cu relaţiile pe care le am cu această ştiinţă".

 

 

...în ceea ce priveşte conceptul de rezistenţă, Adler a găsit cu cale să spună că rezistenţa îi slujeşte bolnavului doar pentru a se opune medicului. Fără îndoială, dar ar fi ca şi cum ai spune că rezistenţa este făcută doar pentru a asigura rezistenţa.

 

Dar de unde vine această rezistenţă şi cum se face că manifestările sale sunt întotdeauna puse în slujba intenţiilor bolnavului? Sunt întrebări pe care Adler le lasă fără răspuns, ca şi cum ar fi lipsite de interes pentru eul omenesc.

 

Adler nu se ocupă nici de mecanismele amănunţite ale fenomenelor şi simptomelor, nici de cauzele care determină varietatea bolilor şi manifestărilor morbide; puţin îi pasă de aceste mecanisme şi cauze, mai ales că şi unele, şi altele, indiferent de natura lor, fac să apară "protestul viril", afirmarea sinelui, înălţarea personalităţii.

 

Sistemul lui Adler este închis pe toate părţile, iar autorul a depus o enormă muncă de reinterpretare a datelor şi a observaţiilor mai vechi, dar nu conţine nici măcar o singură observaţie nouă. Cred că am demonstrat suficient faptul că sistemul lui Adler nu are nimic în comun cu psihanaliza.

   Ideea de viaţă, aşa cum se degajă ea din sistemul lui Adler, se sprijină în totalitate pe recunoaşterea rolului predominant, dacă nu exclusiv, al instinctelor de agresivitate, în ideile lui Adler nu există niciun loc pentru noţiunea de iubire.

 

Poate părea straniu că o concepţie despre lume atât de descurajatoare a fost foarte bine primită, dar nu trebuie să uităm faptul că, fiind înrobită de jugul nevoilor sexuale, umanitatea este gata să accepte orice, cu condiţia să-i scăpărăm prin faţa ochilor perspectiva unei "înfrângeri a sexualităţii".

   Dezertarea lui Adler s-a produs înainte de Congresul de la Weimar, din 1911. După această dată, a avut loc şi dezertarea elveţienilor.

 

Un fapt destul de singular este că această ultimă dezertare a avut ca prime semnale câteva aluzii făcute de Ricklin în articole de popularizare publicate în Elveţia, aluzii în urma cărora profanii au aflat înaintea specialiştilor că psihanaliza a reuşit să se debaraseze de anumite erori regretabile, comise pentru a o discredita.

 

Intr-o scrisoare pe care Jung mi-a trimis-o din America, în 1912, se lăuda că, prin modificările pe care le-a adus psihanalizei, a reuşit să învingă rezistenţa unui mare număr de persoane care, până atunci, nu au vrut să audă de utilizarea ei...

 

 

Viaţa mea şi psihanaliza 
Capitolul I... 9
Capitolul II... 25
Capitolul III... 40
Capitolul IV... 56
Capitolul V... 69
Capitolul VI... 90
Bibliografie... 105

   Despre istoria mişcării psihanalitice 
Capitolul I... 109
Capitolul II... 136
Capitolul III... 163
Postfaţă... 202